Selectează versiunea
Iov
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
1 | Iov mai înainte. Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis: |
2 | „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu, Iov 7.3 ; |
3 | când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric! Iov 18.6 ; |
4 | Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, Ps 25.14 ; |
5 | când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu; |
6 | când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn! |
7 | Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, |
8 | tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare. |
9 | Mai marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură. Iov 21.5 ; |
10 | Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii. Ps 137.6 ; |
11 | Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. |
12 | Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin. |
13 | Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. |
14 | Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. |
15 | Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. |
16 | Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut. |
17 | Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi. Ps 58.6 ; Prov 30.14 ; |
18 | Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. Ps 30.6 ; |
19 | Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. |
20 | Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.” |
21 | Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. |
22 | După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. |
23 | Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. Zah 10.1 ; |
24 | Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. |
25 | Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi. |