Selectează versiunea
Iov
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
1 | Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele. |
2 | Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe? |
3 | Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii. |
4 | Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău. |
5 | Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi. |
6 | Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci. |
7 | Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini. |
8 | Fiinţe mârşave şi dispreţuite – sunt izgoniţi din ţară. |
9 | Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor. |
10 | Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă. |
11 | Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea. |
12 | Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. |
13 | Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor. |
14 | Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor. |
15 | Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea. |
16 | Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei. Ps 42.4 ; |
17 | Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. |
18 | De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă. |
19 | Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa. |
20 | Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi. |
21 | Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale. |
22 | Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii. |
23 | Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii. |
24 | Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor? |
25 | Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit? Ps 35.13-14 ; Rom 12.15 ; |
26 | Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul. Ier 8.15 ; |
27 | Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere. |
28 | Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor. |
29 | Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii. |
30 | Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă. |
31 | Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare. |