Selectează versiunea
Iov
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
1 |
Cuvântarea lui Elihu. Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină. Iov 33.9 ; |
2 | Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. |
3 | Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov. |
4 | Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. |
5 | Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie. |
6 | Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu. |
7 | Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.” |
8 | Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. |
9 | Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci. |
10 | Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea. |
11 | Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov. |
12 | V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele. |
13 | Să nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!” |
14 | Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi. |
15 | Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul! |
16 | Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă. |
17 | Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc. |
18 | Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu; |
19 | lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească. |
20 | Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde. |
21 | Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; |
22 | căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu. |