Selectează versiunea
Iov
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
1 | La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei. |
2 | Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! |
3 | Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului. |
4 | Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. |
5 | Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem. |
6 | El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. |
7 | Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui. |
8 | Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei. |
9 | Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte. |
10 | Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. |
11 | Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; |
12 | mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit. Ps 148.8 ; |
13 | Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui. |
14 | Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu! Ps 111.2 ; |
15 | Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său? |
16 | Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită? |
17 | Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi? |
18 | Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată? |
19 | Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi. |
20 | Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea? |
21 | Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa; |
22 | de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu! |
23 | Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. |
24 | De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.” |