Selectează versiunea
Proverbele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
| 1 | Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. – |
| 2 | Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. – Iov 12.4 ; |
| 3 | În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. – |
| 4 | Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. – |
| 5 | Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. – |
| 6 | Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. – Prov 8.9 ; Prov 17.24 ; |
| 7 | Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. – |
| 8 | Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. – |
| 9 | Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. – |
| 10 | Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. – |
| 11 | Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. – Iov 8.15 ; |
| 12 | Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. – Prov 16.25 ; Rom 6.21 ; |
| 13 | De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. – |
| 14 | Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. – Prov 1.31 ; Prov 12.14 ; |
| 15 | Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. – |
| 16 | Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. – |
| 17 | Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. – |
| 18 | Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. – |
| 19 | Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. – |
| 20 | Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. – |
| 21 | Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. – |
| 22 | În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie. |
| 23 | Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. – |
| 24 | Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. – |
| 25 | Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. – |
| 26 | Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. – |
| 27 | Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. – |
| 28 | Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. – |
| 29 | Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. – Prov 16.32 ; Iac 1.19 ; |
| 30 | O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. – |
| 31 | Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. – |
| 32 | Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. – |
| 33 | Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. – Prov 12.16 ; Prov 29.11 ; |
| 34 | Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. – |
| 35 | Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui. |