Selectează versiunea
Isaia
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66
1 | Iuda pustiit. Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; |
2 | cum se întâmplă preotului se întâmplă şi poporului: stăpânului, ca şi slugii; stăpânei, ca şi slujnicei; vânzătorului, ca şi cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca şi cel căruia îi este dator. Osea 4.9 ; Ezec 7.12-13 ; |
3 | Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. |
4 | Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, |
5 | căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! |
6 | De aceea mănâncă blestemul ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. Mal 4.6 ; |
7 | Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. |
8 | A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. |
9 | Nu se mai cântă când se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau. |
10 | Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. |
11 | Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. |
12 | Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărâmate. |
13 | Da, în ţară, în mijlocul popoarelor este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinilor rămaşi după culesul viei. |
14 | Babilonul nimicit şi Ierusalimul ridicat. Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. – |
15 | Proslăviţi, dar, pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării! – Mal 1.11 ; |
16 | De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă Celui Neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf.” Ier 5.11 ; |
17 | Groaza, groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! |
18 | Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului! |
19 | Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, Ier 4.23 ; |
20 | pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică. |
21 | În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. Ps 76.12 ; |
22 | Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. |
23 | Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele, de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui. – |