Selectează versiunea
Luca
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
1 |
Puterea lui Isus. Într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii cu bătrânii |
2 | şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” |
3 | Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: |
4 | Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” |
5 | Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?” |
6 | Şi dacă răspundem: „De la oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un proroc.” |
7 | Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan. |
8 | Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” |
9 |
Pilda vierilor. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată. |
10 | La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. |
11 | A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. |
12 | A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară. |
13 | Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.” |
14 | Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.” |
15 | Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? |
16 | Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” |
17 | Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”? |
18 | Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera”. Dan 2.34-35 ; Mat 21.44 ; |
19 | Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor. |
20 |
Birul Cezarului. Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului. |
21 | Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. Mat 22.16 ; Marc 12.14 ; |
22 | Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” |
23 | Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? |
24 | Arătaţi-Mi un ban. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. |
25 | Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” |
26 | Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut. |
27 |
Despre înviere. Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus: |
28 | „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.” |
29 | Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii. |
30 | Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii. |
31 | A luat-o şi al treilea şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii. |
32 | La urma tuturor, a murit şi femeia. |
33 | Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.” |
34 | Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; |
35 | dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. |
36 | Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. |
37 | Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Ex 3.6 ; |
38 | Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.” |
39 | Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.” |
40 | Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare. |
41 |
Al cui fiu este Hristosul? Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? Mat 22.42 ; Marc 12.35 ; |
42 | Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, |
43 | până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” |
44 | Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?” |
45 |
Cărturarii mustraţi de Isus. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: Mat 23.1 ; Marc 12.38 ; |
46 | „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; Mat 23.5 ; Luca 11.43 ; |
47 | şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.” |