Selectează versiunea
Evrei
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1 | De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu, |
2 | învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică. |
3 | Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu. Fapt 18.21 ; 1Cor 4.19 ; |
4 | Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, Mat 12.31-32 ; Evr 10.26 ; 2Pet 2.20-21 ; 1Ioan 5.16 ; Evr 10.32 ; Ioan 4.10 ; Ioan 6.32 ; Efes 2.8 ; |
5 | şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – |
6 | şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. |
7 | Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. Ps 65.10 ; |
8 | Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc. Isa 5.6 ; |
9 | Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea. |
10 | Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi. Prov 14.31 ; Mat 10.42 ; Mat 25.40 ; Ioan 13.20 ; Rom 3.4 ; 2Tes 1.6-7 ; 1Tes 1.3 ; Rom 15.25 ; 2Cor 8.4 ; 2Cor 9.1-12 ; 2Tim 1.18 ; |
11 | Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, Evr 3.6-14 ; Col 2.2 ; |
12 | aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. |
13 | Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi |
14 | şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.” |
15 | Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. |
16 | Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. Ex 22.11 ; |
17 | De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ; |
18 | pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, Evr 12.1 ; |
19 | pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, |
20 | unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. |